admin on aprilie 26, 2017 No Comments
După aproape o viaţă-ntreagă
Mă aflu doar sub prima treaptă,
Mai mint un gând, mai spun o şoaptă,
Nu-i nimenea aici să mă-nţeleagă.
Sub prima treaptă stau ascuns,
De mii de gânduri sunt cuprins,
De ne-mpliniri, de neajuns
Mă doare timpul nepătruns.
Doar prima treaptă-o pot privi,
Doar pân-acolo-i orizontul meu,
Dar cum să fac s-ajung la Dumnezeu,
Cum scara-aceasta să o pot sui ?
Cine îmi spune cum să procedez,
Cu care treaptă să încep întâi şi-ntâi?
Cu prima-i foarte greu, vă garantez,
Apoi, pe care treaptă piciorul să îl pui ?
Dar cel mai bine-ar fi să încerc să zbor
Şi uneori să m-odihnesc pe-o treaptă,
S-ajung curând la uşa fără de zăvor,
În felu-acesta să sfârşească a mea soartă.
SILVAN G. ESCU
