Cotroceni

Trepte spre cer

După aproape o viaţă-ntreagă

Mă aflu doar sub prima treaptă,

Mai mint un gând, mai spun o şoaptă,

Nu-i nimenea aici să mă-nţeleagă.

 

Sub prima treaptă stau ascuns,

De mii de gânduri sunt cuprins,

De ne-mpliniri, de neajuns

Mă doare timpul nepătruns.

 

Doar prima treaptă-o pot privi,

Doar pân-acolo-i orizontul meu,

Dar cum să fac s-ajung la Dumnezeu,

Cum scara-aceasta să o pot sui ?

 

Cine îmi spune cum să procedez,

Cu care treaptă să încep întâi şi-ntâi?

Cu prima-i foarte greu, vă garantez,

Apoi, pe care treaptă piciorul să îl pui ?

 

Dar cel mai bine-ar fi să încerc să zbor

Şi uneori să m-odihnesc pe-o treaptă,

S-ajung curând la uşa fără de zăvor,

În felu-acesta să sfârşească a mea soartă.

 

SILVAN  G.  ESCU

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *