Târâtoare

Mă uit înspăimântat in jur,

Nu-mi dau seama ce se întâmplă,

O gaură de şarpe mă strigă :

Hei, tu, cel cu ochelari,

Nu te mai holba atât,

Apopie-te, hai, vino aici,

Aici e locul tău, neomule.

Lasă, ştiu, simt asta după sânge,

Ai sângele rece, ştii bine, fiindcă

Porneşte dintr-o inimă îngheţată,

Eşti întocmai unei târâtoare,

Reptilă dezgustătoare.

De multă vreme sunt singură,

Singură, neîntrebată de nimeni,

Mi s-a urât de atâta singurătate,

Vezi bine, că doar ai ochelari,

Te ştiu, eşti unul de-l nostru.

Aşa că-ţi fac o invitaţie,

Vino şi locuieşte în mine,

Sau, dacă nu, ia-mă cu tine,

Du-mă şi fă-mă peşteră,

Locuinţă pentru balauri.

SILVAN  G.  ESCU