♦♦♦Această piesă a trupei al cărei nume parcă le repugnă, ,,Europe”, le-a sunat britanicilor ( apa-n cap ) în urechi întreaga zi de joi, 23. 06. 2016, dar adevărata numărătoare a început imediat după ora 0 GMT ÅŸi – pentru că se numără rar – continuă ÅŸi astăzi ÅŸi mâine, mereu. Că aÅŸa vreau EU!
♦♦♦În mod normal numerele reprezintă factorul Timp şi înseamnă secunde, însă în cazul ( acuzativ ) de faţă cele 10 secunde ar putea fi luni sau ani, depinde cum vor fi interpretate ( la vioară ). Şi totuşi unii lideri europeni, care-şi freacă mâinile în lipsă de altceva, ar vrea să fie doar minute, cam cât înseamnă încheierea unei minute între doi inşi care nu mai au nimic a-şi spune. În schimb (-ul doi ) cei din Marea Britanie ( se prea poate fostă ) şi-ar dori ca această deja situaţie de fapt să dureze sine die.
♦♦♦După ce ÅŸi-a tras singur gluga japoneză peste ochi ÅŸi urechi, acum, de fapt chiar de-a doua zi aleargă orbecăind prin întuneric cu cuÅ£itul în dinÅ£i ca să vâneze balaurul care i-a încolăcit minÅ£ile – îmbăloşându-i-le – în încercarea disperată de a ÅŸi le recupera, spăla ÅŸi a le întinde la uscat. Acesta este cetăţeanul turmentat britanic ( similarul nostru până la identificare ) confuz, needucat politic, poate chiar lăsat aÅŸa în mod intenÅ£ionat, nedumerit de propria alegere, pe care pare să o regrete, parcă dorindu-i să-ÅŸi bage deÅŸtele pe gât ÅŸi să o regurgiteze. ÃŽn încercarea de a spăla de sânge cuÅ£itul cu care a ucis o construcÅ£ie politico-economico-socială – ÅŸi aÅŸa greu de realizat – nutrind speranÅ£a netoată că astfel mortul va învia.
♦♦♦Şi totuşi – deşi pare complet aiurea – s-ar putea ca mortul – europeneşte îmbălsămat şi britaniceşte conservat – să trăiască mult şi bine prin încheierea unor acorduri provizorii cu statut de permanenţă, care să ţină de fapt locul unei căsătorii în toată regula. Pentru că oamenii deprinşi cu astfel de matrapazlâcuri sunt capabili de tot felul de compromisuri, mai puţin cel cu bunul simţ.
♦♦♦Presupunând că cele două părţi vizate de Brexit vor avea înţelepciunea celor care oricum au pierdut deja destul, atunci s-ar putea ca un posibil concubinaj, stând însă tot timpul cu piciorul pe ambreiaj, să fie mai trainic şi mai rodnic decât o căsătorie cu ţâfne şi năbădăi.
♦♦♦Şi totuşi ce trist – amar este gustul trădării principiilor şi al renunţării la respectul de sine!
SILVAN G. ESCU