Cotroceni

Vis poetic

 

 

Doar gândindu-mă la poezie, iată,

Că-mi este dor de tine dintr-odată,

Poate că eşti cuprinsă-n al meu vers,

Al unui vers ce rătăceşte-n Univers.

 

Ori, tu tocmai de acolo-mi vii mireasă,

Eşti chiar petală dintr-o stea culeasă?

Nu-i important să ştiu din care-anume,

Dar ce merit am, de ai venit spre mine?

 

Eu pe niciun munte nu am urcat încă,

Ci doar pe al tău sân, semeaţă stâncă,

Şi pân-acuma niciodată nu am navigat

Decât pe-a ochilor tăi mare, pe-noptat,

Pe-albastru val şi liniştit, de vis purtat.

 

Până acum…

 

 

SILVAN   G   ESCU

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *