admin on august 29, 2017 No Comments
Mă aşez la margine de timp
Rezemat de ultimele sale secunde
Şi admir din nemărginire zările
Egal înveşmântate în alb nimb.
Stau sprijinit pe al meu trecut
Uitând să-mi număr clipele,
Certându-mi delicat ispitele,
Că n-am putut să le pătrund.
O rană neînchisă-i viaţa mea,
De răsuciri şi împletiri de vreme rea,
O simt că nu mai poate adăsta,
Deşartă născocire-i vorba ce se vrea.
De-o vreme stau ascuns în necuvânt,
Agonizând între – pe şi sub pământ,
Din tot, doar simple amintiri rămas-au,
Aştept s-aud tăceri, ce încă nu s-au…
SILVAN G ESCU
