Cotroceni

Slugă, caut stăpân

       NESUFERITUL DIN COTROCENI

♦♦♦Pentru că nu sunt stăpân pe mine mi s-a întipărit pe faţă o fizionomie tipică de slugă, până şi corpul a început să se aplece corespunzător, luând forma cobiliţei olteneşti. Aşa că sunt în căutarea unui stăpân şi pentru asta sunt gata să fac orice, îl caut peste tot, până şi-n buzunar. La el…
♦♦♦Aţi putea spune că sunt nestăpânit şi chiar aveţi dreptate, pentru că prea sunt de nestăvilit în căutarea unuia. Dar nu oricare, ci oricine, fiindcă nu este acelaşi lucru. Oricine este un nume foarte cunoscut, cu multă prestanţă şi – cel mai important – are grijă de slugi, le face toate poftele, asta în cazul obraznic în care îşi pot permite să aibă. Ei, aşa ceva caut eu, dar îl vreau gratis şi în plus să nu aibă vreun minus, să nu fie gras de exemplu, ca să poată ţine pasul în doi, dar să nu se ţină după mine toată ziua bună ziua, vă salut; să nu meargă legănat ca să nu adoarmă în mers şi să aibă coşmaruri cu mine, să nu fie respectuos ca să nu mă obişnuiesc cu binele făcut altora. Pentru că mie îmi place să lucrez suspendat de podul lui Oprescu, respectiv trei-patru zile suspendate pe săptămână, dar din ea, din săptămână şi dacă se poate – şi o să se poată, că m-am interesat – să fie la sfârşitul ei ca să pot – şi o să pot, că sunt slugarnic – face punte peste week-end, ca să nu-l ating cu vreo treabă.
♦♦♦Am un respect deosebit pentru orice înseamnă vreun semn, fie şi din naştere, cu atât mai mult dacă este al şefului. Şi pentru asta o să-mi scot la suprafaţă inconştientul ca să-l pun la treabă, dar nu ca ,,lipsă” de conştient, ci ca realitate pozitivă, fiind de fapt regiunea obscură a vieţii mele sufleteşti, pe care vreau să o arăt tuturor. Este vorba de ,, lipsă” desigur, care este o dulce, o gingaşă, că de-aia e de genul feminin.
♦♦♦Cât despre ce ştiu să fac, apăi e floare la ureche. Ştiu să fac orice pentru oricine, pot începe orice lucru la timp, dar nu termin niciunul de teamă să nu-l greşesc şi să mă simt aşa cum sunt.
♦♦♦Având această calitate cu totul ieşită din comun – şi intrată unde o vedea ea cu ochii – întreb fără să aştept neapărat un răspuns: Ştiţi pe cineva la fel de ciudat ca mine dispus să-mi fie stăpân? Dar să-şi fie şi slugă în perioadele în care eu mă mai plictisesc?
♦♦♦Ce părere ai ţară de stăpâni?
♦♦♦Aştept totuşi – în poziţia care îmi face plăcere să nu o repet – să fiu contactat, nefizic însă, fiindcă mă gâdil şi o să râd până o să-mi treacă. Dorul de muncă.

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *