admin on septembrie 2, 2016 No Comments
♦♦♦Marele ciobănesc german, îmbrăcat din greşeală ( în greşeală ) în blană de urs, mormăie din când în când şi atunci o face foarte rar ca să i se poată citi pe buze cu mare exactitate ce şi-ar propune să scrie pe facebook, desigur când va lua o pauză din multele vacanțe, toate de vară ( ca durată)!
♦♦♦Deşi pare că nu oboseşte niciodată, sau mă rog aşa (i-)ar trebui, fiindcă oricum nu prea se mişcă, tocmai pentru a lăsa ţara să se mişte de capul (Verde al) ei. Şi totuşi nu e chiar aşa. Am putea spune așadar că pentru că s-a plictisit – de moarte era să zic, păcatele mele – să meargă atât de ( codru) des în Mărginime, din când în când îi trece prin gând, dar nu o spune ca să facă economie de cuvinte, să întreprindă ceva sub grindă. Să meargă aplecat, nescoţând nicio vorbă, cât mai departe de ţară ca să n-o streseze prea tare, stând zi de zi pe capul ei. Apropiindu-se în acest fel de electoratul său de-afară, pe care vrea să-l salute doar cu mâna dusă la chipiul lui Băsescu, însă fără să coboare ca o boare din avion. Nu de altceva, dar ca să nu-l confunde cineva cu pontosul Ponta, alt mare plimbăcios. Cel care altfel e mare şmecher de asfalt, pe care i l-a turnat în cale (şi în calea evoluţiei sale politice) prietenul său de îmbârligături, piticul cu aer de Doa Juan, miruitul Dan ( căpitan de plai cu boi) Şova. Ce cuplu comic formau în vremurile lor bune aceşti crai de la răsărit până la apus, la concurenţă cu Stan (Păţitul) şi (castelul ) Bran!
♦♦♦Dar să (ne) revenim la ursul care ne păzeşte pe noi, oile lui Becali şi care, pe muteşte – şi din când în când atunci când le germăneşte – ne arată… nu vă spun ce ca să nu mă bulgăriţi. Dar tot vă spun ceva, dar cu totul altceva, anume ne arată ceva aşa ca o arătare care stă călare şi nu mai vrea să coboare, fiindcă n-are nimic tare. Pe care să pună piciorul, păi voi ce credeaţi ! O, Doamne, nu ştiu ce m-a apucat de pix şi nu-i mai dă drumul ca să pot să scriu şi eu ceva inteligibil, Doamne iartă-mă, că era să fac o mare greşeală şi să zic că aş putea să vorbesc în scris.
♦♦♦După multe smucituri mi-am eliberat pixul din ghearele ursului, sau ce naiba o fi fost şi cu ochii beliţi în toate părţile privesc la acea arătare, dar nu ştiu s-o descriu, aşa că mai bine o vorbesc. Aşadar, atunci când ne vom întâlni vă voi povesti, însă nu vă grăbiţi că mai avem destul timp, ceva mai mult de trei ANI.
♦♦♦Mare dezamăgire monșerilor acest ditamai puiul de neamţ. Dar ce este mai grav și mai enervat este faptul că această păcătoasă de dezamăgire durează prea mult, un cincinal întreg, iar noi, cei mai mulți dintre noi mai avem prea puțin timp. Măcar să ne dea și nouă ceva de băut din butoiașul cu rom, cu doi de ,,R” scris mare, la vedere. Asta dacă ne gândim că tot acolo, în centrul nervos al țării, se află și regele etniei prietenă ( tot ) cu Rrom-ul, pardon, cu (iar pardon, de astă dată pe bune) românul. Cel puțin să ne anesteziem ca să vorbim și noi din ce în ce mai rar, mai mârâit și mai greu de înțeles. Ca să-i băgăm în boală pe toţi. Ăia de-afară.
SILVAN G. ESCU
