Rege

Eu rege sunt numit, dar unul neîncoronat,

Mă aflu-ntr-un subsol de bancă aruncat,

Cu mult umor numit naţional, e-adevărat,

De-aceea sunt de-atâta aplecare-ncovoiat.

Aşa că-mi pun o coamă  nouă pe spinare

Şi ies rapid de-acolo, mă duc în depărtare,

Mă fac tare al dracu, m-apuc de vânătoare,

Şi-ncep cu ceva soft, mă dau la căprioare.

Atunci când foame-mi e nu mă apucă teama,

Doar îmi cambrez grumazul ziua pe-nserat,

De mi se face sete, urgent îmi scutur coama,

Şi sânge vreau să beau de animal nevinovat.

Când sunt nervos îmi prind coada-ntre dinţi

Şi-i număr cu răbdare perii ca să îi fac livadă,

În junglă am văzut o rezervaţie de preşedinţi,

Mâncau rahat şi beau, şedeau în parc la sfadă.

Ca rege ce mă aflu, acum că-s bulibaşă peste toţi,

Nu pot să mă întorc din drum, m-aş compromite,

Cum naiba să revin, să am de-a face iar cu idioţi,

De m-ar vedea bancherii şi-ar săpa deja morminte,

Odată dacă rag se duce dracu ţara, rămâne fără hoţi.

SILVAN  G  ESCU