Prea deloc

Am fost mereu prea ocupat

Să fi fost cumva preocupat

Ca singurului sfat, util să zic,

Vreo importanţă să-i fi dat.

În schimb am fost preocupat

Să fiu mereu prea ocupat,

Oricum aş fi, sunt prea ciudat

De lume să nu fiu remarcat.

Deşi de oameni tare înţelepţi

Am fost tot timpu-avertizat,

Ar trebui să recunosc cinstit

Că sfatul lor, pe gratis dat,

În mod nechibzuit l-am refuzat.

Adesea-am fost aşa preocupat

Ca permanent să fiu prea ocupat,

Ca nu cumva lucid să fi gândit

Că aş putea fiu un ins neisprăvit,

De toată lumea fiind aşa considerat.

N-am reuşit să înţeleg vreodat’

De ce în felu-acesta s-a-ntâmplat

Şi-am fost cu fierul roşu ştampilat.

Şi încă de atunci ceva îngrozitor

Îmi stă pe fruntea asta imprimat,

E vorba  doar de un cuvânt comun,

Unul cumplit, cuvântul vinovat.

                                      SILVAN   G   ESCU