Cotroceni

Neştiutor

 

Cine nu ştie ce-i durerea

Nu are pentru ce trăi,

Confundă zorii cu puterea,

Greşit conjugă verbu-a fi.

Nu ştie viaţa-a-şi rostui.

 

Cine nu ştie-a suferi

Este pe lume-un solitar,

Confundă bâjbâiala cu a şti,

Ducându-şi traiul în zadar,

Nu vede orizontul decât rar.

 

Cine nu ştie-a aştepta

Compune versuri fără rimă,

Nu ştie verbu-a tremura,

Nu ştie,-nconjurat de vină,

Ce este lacrima, de ce suspină.

 

Acela ce tristeţea nu cunoaşte

Nu află dorul cum se naşte,

E-o ierbivoare ce doar paşte

Între Crăciun şi Sfântul Paşte,

Şi toată existenţa-i este vraişte.

 

Cine nu ştie, chiar nu ştie

Ce este important să fie,

Are-ndoieli şi nu-i convins,

De-ntinsă  plictiseală e cuprins,

Nu e câştigător, ci doar învins.

 

E-un arlechin pe scena vieţii,

Habar nu are ce-i iubirea,

Confundă şoimii cu ereţii,

Şi nu cunoaşte ce-i plutirea,

Greşit silabiseşte fericirea.

 

Nu e un trapezist sus pus;

Este-o paiaţă, vrei nu vrei,

El nu priveşte niciodată-n sus,

Că s-a născut din start supus,

Mai ducă-se pe apa sâmbetei!

 

                                                SILVAN   G   ESCU

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *