admin on mai 15, 2017 No Comments
Auzi? Cum eu aud pârâul susurând?
Gând după gând încolonând, cu el ducând
Cât mai departe în ocean, spre altă lume,
Acelei lumi să-i spună lucruri despre tine,
Să-i spună ce eu știu deja, că ești în mine?
Observi că eu observ o rază-n asfințit?
Nu știu pe ce temei refuză parcă să apună,
Probabil, de-abia acum și-a amintit
C-ar mai avea ceva nespus… să-ți spună,
Neexplicând, tristul apus îl tot amână.
Pricepi ce vreau să spun, nimic zicând ?
Vorbe nu spun, doar aer respirând
Cumva, îți dă de înțeles să mă-nțelegi,
De ale tale vise-nalte să mă legi
Și cînd voi pârgui, să mă culegi.
Eu simt amețitor mirosul de petală
Al florilor crescute-n părul tău,
Când odihnești în a mea poală.
Aici…acolo-aș vrea să lenevești mereu,
Să ne iubim, să nu dăm lumii socoteală.
SILVAN G. ESCU
