Cotroceni

Inutile întrebări

 

Întreb, a fost cumva descoperit recent vreun leac eficient,

De-o fi el hap sau unguient, de folosit în contra-mpotrivirii?

A fost descoperit pe undeva pe glob un salutar medicament,

Un panaceu ce e în stare să susţină sensul invers al gândirii?

 

Pe omul slab – care este-n permanenţă derutat, debusolat –

Brutal din cale să-l întoarcă-n ţărmuritul cel firesc al firii,

Ori omului dator nesăbuit, nu doar peroanei sale-ndatorat,

Să îi trezească-n minte dintr-odat’presentimentu-ndatoririi?

 

Sau, scotocind adânc în sine, să înţeleagă că este conştient,

C-ar fi capabil singur el să îşi atingă marginea nemărginirii?

 

Omule, cu chip de lut, să ştii că este vorba  despre tine-aici,

Să recunoşti că nu cunoşti nimic, că nu-nţelegi de ce exisişti,

Când stai nehotărât în faţa ei, a datoriei şi-a onoarei, omule,

Să nu te laşi în mod definitiv acoperit de buruiana-mpotrivirii,

Ori năpădit de gânduri negre ce te-apasă. Nu le urma, alungă-le !

Evită-acoperit şi-nvăluit să fii de sentimentul trist al pustiirii,

Încearcă deci, s-atingi cu sufletu-ţi  hotarul neatins al nesfârşirii.

 

La o concluzie în fine am ajuns, că nu poţi sorţii să te-mpotriveşti,

Deloc. Şi-ar trebui să-nţelegi că e corect preţul plătit  nepreţuirii

A toate ce-ar fi meritat deplin, cândva tare demult, să preţuieşti,

Dar, mai ales, e costul cel mai important, acela datorat iubirii.

 

Pe degete greşelile de ai să numeri, e preţul datorat nesocotirii,

Nesocotirii datoriei ce-o aveai, neonorată însă, ori asta-i evident.

 

Deşi, cândva tu nu credeai că ai putea, argumentat, să te-ndoieşti,

Abia acuma ai aflat că e momentul potrivit să te opui nepotrivirii.

 

                                                                   SILVAN   G   ESCU

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *