Ieri, azi, mîine

Ziua de azi va fi cu siguranţă mâine,

Fiindcă acea de ieri este chiar azi,

Adică e la fel, atunci cînd nu am pâine,

Sau veşnic stau culcat pe acele de brazi.

Zilele toate-mi trec în acest mod, anost,

Nici somn nu am şi n-am nicio plăcere,

Mă tot întreb de am în lumea asta rost,

Doar mă târăsc. De viaţă nu am vrere.

Cu ieri, cu azi, cu mâine oare ce voi face,

Ce am să pun la schimb în locul lor ?

Răspunsul este unul trist şi nu-mi dă pace,

Veţi spune scurt : nu-i vremea întrebărilor.

SILVAN  G.  ESCU