admin on iulie 26, 2017 No Comments
Scrutez timid trecutu-ndepărtat
Să înţeleg din care regn mă trag,
Mă tem să aflu ce aş vrea să ştiu,
Din care ierbivoare mă trag fiu.
Refuz să cred că vin din animal,
Ar fi prea simplu, ar fi prea banal
Să am un maimuţoi urât strămoş,
Urangutan cu ochii mici, păros.
Să fie tt acoperit cu păr sârmos,
Să-şi scarpine întruna al său dos,
Să stea cu deştu-n nasul lat, mucios,
Să aibă-n loc de creier doar un os!
O, Doamne, Iartă-mă, te rog frumos
Cum aş putea rămâne-ntreg şi sănătos
Să am eu drept strămoaşă o maimuţă
Ce-i fu strămoşului maimuţ mândruţă!
Când ambii locuiau pe-aceeaşi cracă,
Ei nu simţeau că la pământ se-apleacă,
Ba chiar numeau acea crenguţă stradă,
Iar el, glumeţ, în loc de fă -i zicea dragă.
SILVAN G ESCU
