admin on iunie 19, 2017 No Comments
Când simte iubirea că vine, femeia se scrie pe sine
Cu gingaşe semne, uşor înclinate, italice, litere fine,
Ea reprezintă atunci pură delicateţe, eu semne aldine,
Groase, bolovănoase, doar asta însemn, asta ştiu bine.
Ea se oferă, eu doar solicit, consider că mi se cuvine.
Cu mers de felină păşeşte, ochii ca cerul, de peruzea,
Unduitoare, liană se-ncinge pe mine în loc de curea,
Duioasă felină se-agaţă de mine c-o blândă privire,
Deoparte, cât mai departe, la urmă, se lasă pe sine
Şi-acolo în vârf, pe culmile-nalte, mă urcă pe mine.
Eu sunt ca oceanul în prag de furtună, ea tainic sărut,
Când vine aproape de mine în ochii-i ca marea m-arunc,
Ea-nseamnă enorm pentru oameni, eu cruntă ruşine,
Eu caut nimicuri în lucruri, ea doar fapte măreţe reţine,
Eu sunt temător şi nesigur, ea-ntregul control îl deţine.
Ea gândul îmi prinde din zbor, îl poartă cu ea în văzduh,
Desigur ea are trecere-n lume, eu simplă soartă de cuc,
Eu stric tot ce se poate atinge, ea ştie s-aleagă ce-i bine,
Eu sunt elefantul greoi, ea umblă cu gesturi fine, feline,
Eu negura nopţii totale îmbrac, ea zi luminoasă devine.
SILVAN G. ESCU
