Cotroceni

Cheia potrivită

 

Mi-ai deschis inima cu un zâmbet,

Lăsat înadins la poarta ei,

Oricum, era nezăvorâtă,

Doar cu tristeţea închisă.

S-a agăţat şăgalnic de mânerul ei,

Discret, doar cu candoarea lui

L-a apăsat uşor, pe nesimţite

El, încremenitul, s-a lăsat supus.

Apoi, ca şi cum aşa trebuia,

Acolo trebuia să fie locul său,

A intrat nestingherit. Şi a rămas.

Bun venit în casa inimii, zâmbete!

Mi-ai adus cu tine liniştea

Şi-ncă ceva…

SILVAN  G.  ESCU

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *