Cotroceni

 

Aș vrea să fiu amic cu mine,

Dar nu știu ce anume mă reține,

Probabil faptul că sunt reținut

Demult, în temniță de ani ținut.

 

Aş vrea să ştiu ce-anume se cuvine,

Să mă privesc cu oarecare-nţelepciune,

Pe care-ar trebui mai întâi s-o am

Şi-apoi vedem de am să o desham.

 

Aş vrea, o, Doamne! câte nu aş vrea,

Aş vrea să stau cu mine-n faţa mea,

Să mă ascult vorbind despre iubire,

De gânduri, despre a lumii mântuire.

 

Mă tem să fiu muşcat de-un şarpe paşnic,

Acel ce stă acolo, în colţul lumii tainic,

Veninul său călătorind prin al meu sânge,

Făcând pact cu destinul, mă vor învinge.

 

N-aş vrea…

Dar pân-atunci atâtea-aş vrea…

 

SILVAN   G ESCU

 

leave your comment


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *