admin on martie 20, 2017 No Comments
Mă uit înspăimântat in jur,
Nu-mi dau seama ce se întâmplă,
O gaură de şarpe mă strigă :
Hei, tu, cel cu ochelari,
Nu te mai holba atât,
Apopie-te, hai, vino aici,
Aici e locul tău, neomule.
Lasă, ştiu, simt asta după sânge,
Ai sângele rece, ştii bine, fiindcă
Porneşte dintr-o inimă îngheţată,
Eşti întocmai unei târâtoare,
Reptilă dezgustătoare.
De multă vreme sunt singură,
Singură, neîntrebată de nimeni,
Mi s-a urât de atâta singurătate,
Vezi bine, că doar ai ochelari,
Te ştiu, eşti unul de-l nostru.
Aşa că-ţi fac o invitaţie,
Vino şi locuieşte în mine,
Sau, dacă nu, ia-mă cu tine,
Du-mă şi fă-mă peşteră,
Locuinţă pentru balauri.
SILVAN G. ESCU
