admin on iulie 22, 2016 No Comments
Mi-ai deschis inima cu un zâmbet,
Lăsat înadins la poarta ei,
Oricum, era nezăvorâtă,
Doar cu tristeţea închisă.
♥
S-a agăţat şăgalnic de mânerul ei,
Discret, doar cu candoarea lui
L-a apăsat uşor, pe nesimţite
El, încremenitul, s-a lăsat supus.
♥
Apoi, ca şi cum aşa trebuia,
Acolo trebuia să fie locul său,
A intrat nestingherit. Şi a rămas.
♥
Bun venit în casa inimii, zâmbete!
Mi-ai adus cu tine liniştea
Şi-ncă ceva…
♥
SILVAN G. ESCU
