admin on ianuarie 9, 2018 No Comments
Unei frumoase zăpăcite
Din degetele fine i se scurg culori,
Drăcesc pictează gemene surori,
În podu-nalt al palmei ţine cheia,
Cu ea aşterne-n coală gândul şi ideea.
Greceşte stă în casa-i ca o insulă,
Iar mâna stângă-n moale pensulă
Ea tare îşi transformă când pictează
Dulci Rubensiene ce amar oftează.
Imaginează veseli porci cum zboară,
Privind spre omenire aşa-ntr-o doară,
Apoi se prind în horă numai de copite
Şi-aruncă în văzduh grohăituri şoptite.
Din ochii luminoşi îi curg râuri de stele,
Ce mai apoi le-aşează tainic pe pământ,
Oricât de mult aş căuta, precis nu sunt
Ca ea în lume-aşa de multe Filomele!
SILVAN G ESCU
