admin on august 9, 2017 No Comments
Doar gândindu-mă la poezie, iată,
Că-mi este dor de tine dintr-odată,
Poate că eşti cuprinsă-n al meu vers,
Al unui vers ce rătăceşte-n Univers.
Ori, tu tocmai de acolo-mi vii mireasă,
Eşti chiar petală dintr-o stea culeasă?
Nu-i important să ştiu din care-anume,
Dar ce merit am, de ai venit spre mine?
Eu pe niciun munte nu am urcat încă,
Ci doar pe al tău sân, semeaţă stâncă,
Şi pân-acuma niciodată nu am navigat
Decât pe-a ochilor tăi mare, pe-noptat,
Pe-albastru val şi liniştit, de vis purtat.
Până acum…
SILVAN G ESCU
