admin on aprilie 24, 2017 No Comments
♦♦♦Cel mai puţin nimic adică, dacă pot spune aşa. Şi ştiţi bine că pot, fiindcă am fost prevăzător şi mi-am luat permis de putut. Aş putea spune şi că 100% DELOC ar putea însemna şi maximum de NIMIC, şi n-ar fi deloc (!) greşit.
♦♦♦Cum am scris şi în titlu, aşa sunt multe lucruri, unii oameni, unele acţiuni ale lor. Asta nu pentru că toate cele pomenite nu ar exista, ci pentru că existenţa lor este din păcate inversul vieţii lor. Acel nefericit invers care practic le-o anulează, lăsând-o fără pic de conţinut, nu chiar vidă, findcă ar putea fi plină cu aer. Doar.
♦♦♦Dar, ca să fiu concesiv, deşi mi-e greu, aş putea spune că DELOC nu înseamnă neapărat (de nimeni !) nimic sau nimeni, ci acel sau acea ceva care are zero valoare de inventar, atunci când este pus pe cântar.
♦♦♦DELOC reprezintă, chiar şi atunci când se prezintă reverenţios, cel mai puţin PUŢIN posibil din cât ar fi necesar pentru a fi sesizabil. Paradoxal, chiar împotriva oricărei logici încărcată cu ceva altfel decât deloc, DELOC-ul meu, mă rog, de care vorbesc eu în scris, este vizibil uneori, culmea, chiar prin inexistenţă. Vă rog – doar asta pot să fac pentru voi!- să nu mă luaţi în balon, considerându-mă aşa cum chiar eu ştiu că sunt, dar vă asigur că mi-am câştigat la loto dreptul de a fi stângaci în logică şi exprimare. Şi – dacă e să gândim invers, ceea ce mie mi se întâmplă foarte des – în mod cert la fel de paradoxal, prezenţa, altfel infinit de discretă a DELOC-ului, este în unele cazuri benefică. Fiindcă în aceste situaţii lipsesc (motivat) repercursiunile, efectul negativ al existenţei sale, nenecesare în ultimă instanţă, acolo unde este posibil să-şi bage coada justiţia ( logicii, era să zic !)
♦♦♦Şi – încă un paradox – alteori nu este deloc greu să observi, mai ales la alţii, (vedeţi, vă introduc şi pe dv. acolo unde vreau eu), să depistezi DELOC-UL!
♦♦♦Îmi bag amândouă mâinile în buzunarul de la ceas, în acelaşi timp, ca să nu le discriminez, şi caut cureaua lui. A ceasului, pe care unii, mult mai inteligenţi, mai scrupuloşi şi mai exacţi decât mine îl numesc oră, cea care are minute, fiind în acest fel mai apropiată de TIMP. Dar, o caut în zadar, n-o găsesc şi – deşi-mi pipăi atent toate cotloanele buzunarului – totuşi nu dau decât de DELOC. Descopăr în locul unde se află un mare gol, pe care-mi permit să-l numesc fără pic de ruşine 100% DELOC. Este o adevărată mostră de DELOC pur, absolut. Şi deşi această (ne) găsire îmi provoacă o tristeţe egală cu ea însăşi, mă consolez cu gândul că la un moment dat, cel ultim, voi deveni un DELOC absolut. Bineînţeles după ce voi parcurge toate etapele, până când în loc să scad, voi creşte spre partea superioară a DELOC-lui pur, cel pe care-l numesc 100% DELOC.
♦♦♦La final – finalul acestui articol, deocamdată, nu vă bucuraţi ! – pot să afirm că nu m-aş mira deloc ca măcar cineva să-mi critice chiar şi DELOC-ul definitv.
99% De LOC-ul diN cOTROCEnI
S g. E
