Dincolo

Dincolo de nori, în prelungirea lor,

Ce e pe-nalta boltă  o să aflaţi şi voi,

Acolo e-un început de viaţă-n doi,

Născută doar pentru speranţa noastră.

Destinşi,  pe coama norilor plutim,

Numai către albastrul cerului privim,

Oricum nu ne mai pasă ce-i sub noi,

Lăsăm în urmă cohorte de strigoi.

Dincolo de nori, acolo, sus de tot

Păzeşte-un vameş rezemat de poartă,

Văzându-ne,  nu e surprins deloc,

Ne aştepta, apoi făcând privirea roată,

Ne spune ceremonios, plin de voioşie:

Bine-aţi venit în noua voastră soartă?

SILVAN  G  ESCU