admin on septembrie 19, 2017 No Comments
Prin întunericul de nepătruns
Cu măna tremurândă-am dibuit
Un cufăr vechi, cu amintiri umplut
Şi-n el atent, febril am scormonit.
În căutarea-a ceea ce-am pierdut
Cândva, demult, dar iată ce-am găsit:
Cu totul şi cu totul altceva, chiar diferit
Decât vreodată-n viaţă-am bănuit,
Anume, că nu există nicăieri în lume
Măcar un adevăr complet dezvăluit.
Tristeţea m-a cuprins firesc, dezamăgit
Am tras la loc capacul peste amintiri,
Peste al meu cufăr prăfuit.
SILVAN G ESCU
