Poate, eu

Am văzut pe stradă un porumbel strivit,

Călcat cu plăcere de mai multe maşini,

Credeam că mor de ruşine pentru-a lor vini,

Era zdrobit, dar aripile, aripile nu s-au clintit.

Doar l-am privit, dar nu cu milă neapărat,

Ştiu, un porumbel nu moare cu adevărat,

Fiindcă el este peste alte păsări împărat,

Atâta doar să ştiţi, îl doare că a fost călcat.

Aminte luaţi, viteji şoferi, un porumbel

Numai o dată moare, numai când vrea el.

L-am tot privit atent şi chiar îmi este greu,

Poate porumbelu-acela aş putea fi chiar eu.

                                                SILVAN   G   ESCU