admin on septembrie 7, 2016 No Comments
♦♦♦Și să vă spun cum arată mai nou Soarele. Este feliat în două părți egale, dar, culmea, neproporționale și asta din punct de vedere Madagascar. Măcar de-aș mai avea ce să mai repar. A fost din păcate o glumă amar-serioasă spusă de un neserios.
♦♦♦Dar, dacă stau bine pe piciorele dinapoi şi mă prefac că gândesc nici voi nu mi-ați lasat numărul de telefon și nu mi-aţi oferit nici gratuitate la Roaming-ul intern. De aceea sunt nevoit să vă scriu, ținând pixul invers, cam cum ar vrea Marea Britanie să iasă din UE, rămânând înfiptă-n cuie.
♦♦♦Dacă permiteți o părere – și chiar dacă nu, îngroşând obrazul – tot vă voi spune că națiunea britanică este mai blondă decât pare, ba chiar mai blondă decât cunoscuta şi altfel plăcuta lor bere.
♦♦♦e pare că D-na Europa – una cam curvuţă să recunoaştem – a fost ultima soţie a perfidului, bagabontul rămânând doar cu câteva amante aflate însă peste mări şi oceane, pe care le mai calcă din când în când ca să nu-l dea uitării.
♦♦♦Dintotdeauna – totdeauna ultimilor ani – liderii britanici porneau încă de pe aeroportul Heathrow cu agenda de revendicări deschisă, pusă didacticeşte pe genunchi. Revendicări pe care le răsturnau cu superioară greaţă pe masa de lucru a conducătorilor europeni, dar de fapt nu o închideau niciodată ca să nu uite unde au rămas cu cerutul. De-acum vor umbla cu ea permanent închisă ca să uite că a fost vreodată deschisă. La fermoar… Culmea este că solicitau în bătaie de joc și ce nu aveau nevoie, doar pentru a se amuza cu umorul specific doar lor pe seama prea scorțoșilor nemți, a superficialilor francezi și a incerților olandezi. Doar Italia, îmbrăcată ea însăși în șmecherie, nu-i lua în serios, spunându-le scurt : ,,Basta” în timp ce le făcea cu ochiul în semn de ,, Arrividerci ragazzi”.
♦♦♦Oare să reprezint eu iluzia unui drum niciodată parcurs doar pentru că este în pantă? Aşa de bine înzestrat cu lipsă de viziune sunt? Mira-m-aș.
♦♦♦Oricum, întunericul, ca parte a necunoscutului, ar trebui să rămână doar dincolo de fereastra gândurilor bune. Altfel, simt că pe marginea timpului se odihnește o părere obosită. A mea.
♦♦♦Trebuie să recunosc că tare străină îmi este această clipă.
♦♦♦Şi totuşi, peste clipa-mi îmbătrânită de neînţelegere se aşterne ca un baldachin cernit o părere de zâmbet trist.
♦♦♦Dar dacă o fi cumva unul purificator?
UITUCUL din COTROCENI
S g. E
