Pasărea Dor

Din lacrima mea, picătură

În formă de inimă chinuită,

Se naște o pasăre

Cu pene de dor.

Își scutură aripile

De greutatea întunericului,

Apoi, un pic speriată

Privește în jur, respiră adânc

Și se avântă spre stele

Râzând.

Este atât de ușoară,

Ca genele mele,

Sfioasă fecioară

Zburând.

Lacrima mea este mama

Unei păsări triste

Născută din durere,

De vremuri uitată

Pe vechiul pământ,

Suspinând.

Sunt fiică de lacrimă,

Zise nostalgic pasărea,

Lăcrimând.

                              SILVAN  G.  ESCU