DESPRE COTROCENI

CARTIERUL CU NUME DE DOCTORI 

AMPLASARE

Cartierul Cotroceni este unul din cele mai vechi cartiere din Bucureşti care nu a putut fi distrus nici de bombardamentele din aprilie 1944, nici de megalomania lui Ceauşescu care n-a mai apucat să-l ˝modernizeze˝.

Este amplasat în centru-vest al oraşului şi are forma unui dreptunghi aproape perfect. Vecinătăţile sale sunt: la NE Splaiul Independenţei, la E bul. B. P. Hasdeu, la SV sos. Panduri şi la V grădina botanică şi Bul. Geniului. Din loc în loc, aceste bulevarde sunt străpunse de câte o piaţă în care se intersectează mai multe artere. Cu excepţia pieţii Operei şi a pieţii Leu, restul sunt noi, apărute odată cu trasarea noilor cartiere de blocuri.

După ce Ceauşescu a terminat cu construirea cartierelor satelit în care locuieşte cea mai mare parte a populaţiei oraşului (Titan, Balta Albă, Berceni, Drumul Taberei, Miliiari, Pajurei, etc) a început demolarea unor cartiere istorice din Bucureşti.

Au căzut cartierele Uranus pe locul căruia a fost construită Casa Poporului (Palatul Parlamentului) şi cartierul evreiesc în care pe lângă vechile biserici Sf. Vineri, Stelea, Olteni s-au demolat sinagogi şi case monumente istorice din sec. XVII. Buldozerele au intrat pe calea 13 Septembrie, Călăraşi, Piaţa Victoriei.

S-a construit un oraş cu utilitate dar fără identitate. Singurul care a scăpat (cu excepţia zonei de nord şi a străzilor cu nume de capitale în care, în casele naţionalizate se lăfăia nomenclatura) a fost Cotroceniul. Acesta este un cartier a cărui suprafaţă este acoperită jumătate de parcuri: al Eroilor Sanitari, al Palatului Cotroceni, Grădina Botanică, al Arenelor BNR, mai noul Parc Dr. Romniceanu.

Şi dacă l-am pomenit pe dr Romniceanu, trebuie să ştiţi că 90% din străzile Cotroceniului au nume de doctori români şi străini. Aş vrea să pomenesc numai de câţiva, mari somităţi europene şi româneşti: Dr. Carol Davila, deşi francez, s-a stabilit în România şi a înfiinţat şcoli de asistente medicale, serviciu de ambulanţă, azile pentru bolnavii cronici dar principala realizare este Facultatea de Medicină în 1861.

Dr. Louis Pasteur a fost un medic francez care a pus bazele microbiologiei şi a descoperit vaccinuri. Dr. Lister a fost un chirurg englez care a inventat antisepticele (prima dată s-a utilizat fenolul ca desinfectant). Dr. Paulescu a fost descoperitorul insulinei şi pe nedrept nu i s-a acordat premiul Nobel.

Dr. Marinescu a fost fondatorul scolii de neurologie româneşti. Apoi alţi doctori care aveau renume şi am auzit despre ei în tinereţea mea: dr. Bagdasar, dr. Juvara, dr. Rainer, dr. Staicovici. Ţin minte din copilărie picăturile Davila pentru dureri de burtă şi pastilele Nanu Muscel, cred că pentru dureri în gât.                                                                        

                                                                                   CASELE

Cotroceniul ca şi fond locativ actual este un cartier construit la începutul secolului trecut şi în perioada interbelică. O plimbare pe străzile Cotroceniului îţi conferă multă linişte, relaxare şi întoarcere la Bucureştiul idilic din anii copilăriei. Aproape la orice oră străzile sunt pustii, casele fiind locuite de pensionari foarte în vârstă şi de copiii lor, în general oameni de afaceri sau înalţi funcţionari care circulă cu maşina.

Clădirile vechilor proprietari au fost retrocedate tagmei recuperatorilor de drepturi litigioase. Făţuite şi restaurate pe bani puţini, au fost vândute pe bani mulţi unor noi locatari. Aproape nu există magazine dar cafenele, bistrouri, puburi se găsesc aproape pe fiecare stradă cu nume de doctor.

Glendale Art Cafe, Cafe Du Pont, Gino´s, Mythos sunt doar câteva nume. Consumatorii de bani gata, sătui de invazia lumii pestriţe în centrul istoric consideră de bon ton (nu se mai spune OK!), să vină aici să siroteze ore întregi un cocteil sau un capucino. Preţuri astronomice, bineînţeles.

Casele construite în prima jumătate a secolului trecut nu arată opulenţa sau aristocraţia locatarilor, ci buna stare a clasei mijlocii. Categorii de oameni serioşi şi muncitori, medici, ofiţeri, profesori au cumpărat un lot de 300mp şi au construit o casă din venituri proprii. Este o minune cum de nu s-au dat autorizaţii pentru construirea unor blocuri înalte de sticlă şi aluminiu ca în alte cartiere.

Casele au regim de înălţime P+1 sau 2 şi cutreierând străzile am observat destul de puţine părăsite sau în stare avansată de degradare. Curţile sunt mici, nu au flori dar mai toate zidurile sunt acoperite de iederă şi pe străzi coroanele teilor şi castanilor bătrâni sunt împreunate dându-ţi senzaţia că eşti într-un parc.

Casele fie sunt construite în stilul cubist al anilor 30-40, fie cele înstărite sunt în stil veneţian, fie cele mai vechi în art deco care era stilul la modă în jurul anului 1925. Prin plombele de terenuri libere se mai construieşte şi acum dar în majoritatea cazurilor se păstrează un stil clasic.

Excepţie face partea dinspre parc a străzii dr. Romniceanu unde îmbogăţiţii post 90 şi-au arătat prostul gust în clădiri împopoţonate neadecvate cartierului. Unii au reparat imobile vechi care au sculpturi exterioare punându-le termopane albe şi zugrăvindu-le în culori ţipătoare. Din fericire acestea sunt cazuri izolate care nu reuşesc să distrugă spiritul şi frumuseţea cartierului.

                                                                                  TRASEUL

În acea dimineaţă de septembrie aurit de razele călduţe ale soarelui ne-am început plimbarea din parcul Eroilor Sanitari de peste drum de Spitalul Universitar (numit şi Municipal). Am trecut pe lângă monumentul artileriştilor care a înlocuit statuia lui Petru Groza, am urcat pe lângă statuia dr. Paulescu, pe lângă impunătoarea Facultate de Medicină şi Farmacie străjuită de statuia lui Carol Davila şi am luat-o la dreapta pe str. Dr. Turnescu.

Pe această stradă la nr.12 stătea un unchi de al meu, el profesor de liceu, ea învăţătoare.Curând am ajuns în bdul Gh. Marinescu. La dreapta era Grădina Botanică, la stânga palatul Cotroceni dar chiar pe trotoarul pe care mergeam, într-un blocuşor modest este muzeul Rebreanu, muzeul Minulescu şi colecţia Ion Pillat în apartamentele pe care le-au locuit.

Am urcat dealul Cotroceniului în vârful căruia se vedea Academia Militară (corect Universitatea Naţională de Apărare Carol I) în faţa căreia era improvizată o piaţă volantă de sâmbătă şi duminica, pune-o dom´ le mai ferită! Am urmat traseul, pardon ne-am oprit să ne mai tragem sufletul la o cafenea la Il Tempo unde cea mai ieftină şi minusculă cafea era 8 lei şi dacă am cerut chelnerului rest 2 lei de la 20 pentru două cafele, numai că nu ne-a înjurat.

Am intrat apoi pe străduţele liniştite de sub dealul Academiei şi mergând cale de mâncat o pâine pe strada dr. Lister am trecut de Arenele BNR de unde am ajuns la facultatea de Medicină Veterinară peste drum de o clădire împunătoare a ministerului Apărării Naţionale.

Era acolo lângă clădirea MAPN şi un parc enorm închis publicului de rând. Am intrat pe str. Dr. Vitzu unde sunt spitalele dr. Bagdasar şi Instit. de Fonoaudiologie. Ne-am întors pe străzile Pasteur şi dr. Koch şi trecând de piaţa Cotroceni ( preţuri mari) am intrat şi am vizitat cele două biserici Sf. Elefterie.

Am străbătut parcul cu pavajul colorat în albastru şters de ploaie, – idee preluată de un primar de prin almanahe-, şi am ajuns de unde am pornit adică la spitalul clinic de Urgenţă. Peste Splai rânjea la noi mamutul clădirii neterminate din 1989, devenită proiect Casa Radio, proiect Mall, proiect mai sigur de degradare totală. O plimbare în Cotroceni se face numai cu piciorul şi numai intrând pe străduţele pustii în care casele sunt îmbrăcate în iederă şi coroanele castanilor sau teilor se îngemânează. Sursa: amfostacolo.ro

Locatie